Thursday, December 18, 2008

Gandire Vis si Dorinta (2).

In balcon era un telescop mare.Unul dintre acelea la care ea visase de multe ori.Cu el putea atinge stelele.Si vizavi,un pat alb cu roz mare.Tot apartamentul era inedit.Inspira antichitate.Oricum ce conta atat timp cat avea unde sa stea?

Cat a stat,a ras,mult si se juca ciudat cu o minge mare,in asa fel incat persoana care i-a sarit in ajutor,spuse in gluma cat de nesanatoasa era.Nu era departe de adevar..Doar plecase la un drum primejdios,in capitala noptilor reci si singuratice,unde totul se intampla.Voia sa-si demonstreze ca ea nu e la fel ca ceilalti.Nu e rece si lasa,nu se ascunde si nu e goala sufleteste.Nu.Ea era altfel.

Era tarziu.Cateva minute inainte de miezul noptii.Nu mai putea sta.Nu mai voia.Simtea cum deja lumea poate lua si o alta intorsatura.A realizat ca viata e rea daca o faci sa fie asa si daca nu ai curajul de a merge mai departe implinindu-ti dorintele.Era diferit acum.Pleca.

Erau niste caini uriasi in mijlocul strazilor ce se intindeau in forma unu simplu H.Erau negrii si latrau mult.S-a speriat.A inceput sa planga gandindu-se ca a fost o mare prostie sa plece de acasa,si ca mama,oh,mama ei,avea dreptate.Era o proasta.Avea sa sfarseasca sfasiata de caini,in mijlocul unui cartier necunoscut,unde oamenii se uitau dubios de la ferestrele lor.S-a invartit atat de mult,sperand ca acei caini sa nu o bage in seama.Ingana incet o melodie plansa,care de obicei o linistea.Dar nu s-a intamplat...

Noaptea era minunata.Desi era frig.In sfarsit era singura,noaptea,la 1,in Bucuresti.Se aseza pe o piatra si incepu sa se balangane bizar,cumva,aducand a aurolac.Piatra era in intuneric absolut.Si era ascunsa de Dacia rosie rablagita a unor cocalari ce mai mult ca sigur,ar fi abordat-o,daca ar fi vazut-o.Piatra,o alesese strategic.Intunecata si inalta,adapostita.De acolo putea vedea luminile aprinse ale unei case si oamenii din camere..Dar linistea ii fu intrerupta de niste cocalari..scapa de ei imediat c le aratase ca nu avea bani..iar acum,era 1:30,nu mai rezista..Voia sa se intoarca...'Prea tarziu' isi zise..

Mirosea ingrozitor de bine,iar lumina diminetsii ii sfasia inima..'Nu trebuie sa fie dimineatsa,nu acum!Sunt doar faruri..niste simple faruri..'apoi simti o miscare calda,si o stransoare.Isi puse capul pe brat,si inchise ochii 'Oamenii dispar,intr-o clipa...'si adormi.Nu stia nimic.Nici nu a visat.Era,acolo,cu ochii inchisi,buze trandafirii ce pastrau un zambet discret strangand mana puternic.Se trezi cateva clipite simtind o sarutare..zambi si se baga si mai mult spre sursa caldurii,uitand de mult promisiunea de a vedea rasaritul..

S-a trezit tarziu,realizand sursa caldurii.Se foi ritmatic,si se oglindi.Era frumoasa acum.Nici o fata nu era mai frumoasa decat ea acum.Nici una nu stia ce stia ea..si pleca acasa..si cu fiecare pas pe care-l facea..se departa..si oamenii dispareau..si,in lumina diminetii isi aminti ca prima data cand l'a cunoscut,nu'l suporta.Zambi si merse mai departe..

Ajunse acasa,se baga in pat,tinand tele fonul in bratse,asteptand mesaje,si isi spuse..'Sa atingi stele,sa te iubesti odata cu soarele de dimineatsa...ma pierd in lume si totu e obijnuit..ma irosesc zi de zi,dar acum,stiu ca am trait o zi cum miam dorit.Cu stele si cu soare..cu racoarea diminetsii..si cu vantul tomnatic..cu totii gresesc!Poate fi perfect.."

Ps:Am re editat postul pt ca acum nu ma mai feresc ca ar putea sa'mi sara cineva in cap.Nu'mi pasa!Il iubesc prea mult ca sa mai imi pese ce zic altii de rau.

TE IUBESC.

Wednesday, December 17, 2008

Gand Vis si Dorinta.

Nu fusese asa de rea dimineata aceea,desi se trezise cu aceeasi dorinta arzatoare veche de o noapte.Acum,se uita cum soarele aluneca incet,pe nesimtite,intunecand,umbrind totul in cale.Era aproape 4.Si ea nu stia nimic.Se lupta cu ea insasi sa aiba incredere.Parca era un test..trebuia sa fie..Si din nou,se intuneca,si mai mult.Luminile orasului se aprinsesera.Galbene,ca niste bile de foc.Pe rand,ferestrele blocurilor se iluminara,fiecare alta culoare,infrumusetand peisajul ce pe timp de zi,fusese atat de gri.Stiu atunci ca trebuie sa minta si sa plece.Numai asa putea.Stia ca risca,dar trebuia sa se intample..

Era frig pentru perioada aceea afara.Si norii se adunasera.Harmalaia strazii principale se auzea din ce in ce mai tare cu cat se apropia...si merse..nu dadu inapoi nici o clipa.Urmatoarele 4 ore le petrecu bizar,pe unde apuca.Avea prieteni multi.Erau in casa.Ce ar fi daca ar mai sta la ei?Nu s-ar supara..nu,cu siguranta.

Cladirea era veche.Dar bine restaurata.Urca pana la ultimul etaj deschise usa si intra intr-o camera alba,frumoasa,cu un poster vechi Ramones.(pt 2 mai incolo)