Gandire Vis si Dorinta (2).

In balcon era un telescop mare.Unul dintre acelea la care ea visase de multe ori.Cu el putea atinge stelele.Si vizavi,un pat alb cu roz mare.Tot apartamentul era inedit.Inspira antichitate.Oricum ce conta atat timp cat avea unde sa stea?

Cat a stat,a ras,mult si se juca ciudat cu o minge mare,in asa fel incat persoana care i-a sarit in ajutor,spuse in gluma cat de nesanatoasa era.Nu era departe de adevar..Doar plecase la un drum primejdios,in capitala noptilor reci si singuratice,unde totul se intampla.Voia sa-si demonstreze ca ea nu e la fel ca ceilalti.Nu e rece si lasa,nu se ascunde si nu e goala sufleteste.Nu.Ea era altfel.

Era tarziu.Cateva minute inainte de miezul noptii.Nu mai putea sta.Nu mai voia.Simtea cum deja lumea poate lua si o alta intorsatura.A realizat ca viata e rea daca o faci sa fie asa si daca nu ai curajul de a merge mai departe implinindu-ti dorintele.Era diferit acum.Pleca.

Erau niste caini uriasi in mijlocul strazilor ce se intindeau in forma unu simplu H.Erau negrii si latrau mult.S-a speriat.A inceput sa planga gandindu-se ca a fost o mare prostie sa plece de acasa,si ca mama,oh,mama ei,avea dreptate.Era o proasta.Avea sa sfarseasca sfasiata de caini,in mijlocul unui cartier necunoscut,unde oamenii se uitau dubios de la ferestrele lor.S-a invartit atat de mult,sperand ca acei caini sa nu o bage in seama.Ingana incet o melodie plansa,care de obicei o linistea.Dar nu s-a intamplat...

Noaptea era minunata.Desi era frig.In sfarsit era singura,noaptea,la 1,in Bucuresti.Se aseza pe o piatra si incepu sa se balangane bizar,cumva,aducand a aurolac.Piatra era in intuneric absolut.Si era ascunsa de Dacia rosie rablagita a unor cocalari ce mai mult ca sigur,ar fi abordat-o,daca ar fi vazut-o.Piatra,o alesese strategic.Intunecata si inalta,adapostita.De acolo putea vedea luminile aprinse ale unei case si oamenii din camere..Dar linistea ii fu intrerupta de niste cocalari..scapa de ei imediat c le aratase ca nu avea bani..iar acum,era 1:30,nu mai rezista..Voia sa se intoarca...'Prea tarziu' isi zise..

Mirosea ingrozitor de bine,iar lumina diminetsii ii sfasia inima..'Nu trebuie sa fie dimineatsa,nu acum!Sunt doar faruri..niste simple faruri..'apoi simti o miscare calda,si o stransoare.Isi puse capul pe brat,si inchise ochii 'Oamenii dispar,intr-o clipa...'si adormi.Nu stia nimic.Nici nu a visat.Era,acolo,cu ochii inchisi,buze trandafirii ce pastrau un zambet discret strangand mana puternic.Se trezi cateva clipite simtind o sarutare..zambi si se baga si mai mult spre sursa caldurii,uitand de mult promisiunea de a vedea rasaritul..

S-a trezit tarziu,realizand sursa caldurii.Se foi ritmatic,si se oglindi.Era frumoasa acum.Nici o fata nu era mai frumoasa decat ea acum.Nici una nu stia ce stia ea..si pleca acasa..si cu fiecare pas pe care-l facea..se departa..si oamenii dispareau..si,in lumina diminetii isi aminti ca prima data cand l'a cunoscut,nu'l suporta.Zambi si merse mai departe..

Ajunse acasa,se baga in pat,tinand tele fonul in bratse,asteptand mesaje,si isi spuse..'Sa atingi stele,sa te iubesti odata cu soarele de dimineatsa...ma pierd in lume si totu e obijnuit..ma irosesc zi de zi,dar acum,stiu ca am trait o zi cum miam dorit.Cu stele si cu soare..cu racoarea diminetsii..si cu vantul tomnatic..cu totii gresesc!Poate fi perfect.."

Ps:Am re editat postul pt ca acum nu ma mai feresc ca ar putea sa'mi sara cineva in cap.Nu'mi pasa!Il iubesc prea mult ca sa mai imi pese ce zic altii de rau.

TE IUBESC.

Gand Vis si Dorinta.

Nu fusese asa de rea dimineata aceea,desi se trezise cu aceeasi dorinta arzatoare veche de o noapte.Acum,se uita cum soarele aluneca incet,pe nesimtite,intunecand,umbrind totul in cale.Era aproape 4.Si ea nu stia nimic.Se lupta cu ea insasi sa aiba incredere.Parca era un test..trebuia sa fie..Si din nou,se intuneca,si mai mult.Luminile orasului se aprinsesera.Galbene,ca niste bile de foc.Pe rand,ferestrele blocurilor se iluminara,fiecare alta culoare,infrumusetand peisajul ce pe timp de zi,fusese atat de gri.Stiu atunci ca trebuie sa minta si sa plece.Numai asa putea.Stia ca risca,dar trebuia sa se intample..

Era frig pentru perioada aceea afara.Si norii se adunasera.Harmalaia strazii principale se auzea din ce in ce mai tare cu cat se apropia...si merse..nu dadu inapoi nici o clipa.Urmatoarele 4 ore le petrecu bizar,pe unde apuca.Avea prieteni multi.Erau in casa.Ce ar fi daca ar mai sta la ei?Nu s-ar supara..nu,cu siguranta.

Cladirea era veche.Dar bine restaurata.Urca pana la ultimul etaj deschise usa si intra intr-o camera alba,frumoasa,cu un poster vechi Ramones.(pt 2 mai incolo)

Dosed.

Si-a spus ca nu va mai iubi pe cineva vreodata asa cum te iubeste pe tine.Ca oricine ar vrea sa te inlocuiasca,nu va putea.

Si-a zis ca va iubi din nou.Dar nu la fel.Ca oricine ar fi langa ea,nu va fi ca tine.

Doar el,poate fi atat de multe.El poate fi tot.Rau Bun Rai Iad.Nu conteaza.El e lumea intreaga!El e fiecare zi,ora,minut si secunda.

"E un cer mare,foarte mare.Lume multa sta sub cer.Dar toti sun atat de rai,otraviti!Numai noi,noi suntem,tot ceea ce e mai bun.Nimeni si nimic nu e mai frumos si mai bun decat noi!Cei mai buni..."

Si si-a zis ca nu va mai iubi pe nimeni asa.Pe nimeni.Niciodata!

Cantec de dragoste

Se uita pe geam,se plimba din camera in camera,da telefoane,mesaje.Toate in speranta ca cineva ii va lua gandu,si nu va mai fi constienta.Voia sa fie pierduta undeva intre,sa nu se trezeasca decat atunci cand suna.Cand o sa sune?Cand?

Soarele batea puternic in camera ei,o dimineata superba.Da,asa era.Asa si trebuia sa fie.Chiar asa si visase.Da,visase.

Inconstient de repede,desfacuse si mancase o ciocolata.Din aceea amara.Apoi daduse pe gat o cafea,uitandu-se la ceas insistent,parca sa il ia la bataie ca nu se miscau acele mai repede.Este o nedreptate!Trebuie sa se miste mai incet cand trebuie,si mai repede,la fel.Cand ai nevoie!Cand trebuie?
Tigarile erau de negasit.Dupa curatenia pe care o facuse,dezordonase totul.Tot,pentru o tigara,poate o va calma.Bricheta,tigara tinuta intre buzele-i rozalii,un click si flacara aparuse.Trase din tigara si aceasta se inrosi,scotand fum.Ce ii mai placea fumul.Fum nene,mult fum!In balcon,unde fuma,simtea adierea vantului,si era rece.Intra in casa infrigurata.Nu se intamplase nimic.Telefonul nu sunase,totul era in liniste.

Se gandi din nou ca nu mai suna.De ce nu suna?Si se ridica sa se uite pe geam.Nu ajunsese pana acolo.Da!Suna!Suna!si deschise.

Si fugi inainte.Si lua acum in brate tot ce ii era mai drag pe lume.Simtea ce na mai simtit de atat de mult timp!

Si soarele era de partea ei,si nusi mai dorea altceva in momentu ala.Nimic!Era atat de cald....atat de cald...Si siar fi irosit toata viatsa numai in momentu acela..Ar fi putut muri atunci,fericita...si iubind.


Apoi plans...de frica..

Dimineata.

Imi trebuie cafeaua de la ora 9.Nu ca nu as putea sa imi continui ziua fara ea,dar,este acel ingredient din viata mea,care,la bine si la rau,imi face ziua mai frumoasa.Oricum,motivul pentru care mai beau cafea dimineata este ca,asa cum zicem noi adolescentii,este modul American de a incepe o dimineata,cu sosonii in picioare,in pijamale,privind aburul din cana neagra in cazul meu,ridicandu-se incet in aer.Sau pentru ca asa fac adultii!Nu.De fapt,nici nu stiu de ce beau cafea.Dar stiu ca imi place,si ca as bea multe,multe.Asa..ca pe suc!Nu pot sa zic ca langa o ceasca de cafea,nu merge si o tigara.Merge de minune!Si apoi te simti fantastic,alt om,cu un izvor de energie nesecat.Dragut e sa si pui o muzica din aceea,ambientala.Dar eu nu fac asta.Melodia mea de dimineata e Coldplay cu Beautiful World.
Dupa toate astea incep sa ma imbrac si sa imi intind parul ca trebuie sa arat bine.Spalatul pe dinti si dusul nu le mai precizez ca oricum devin rutina.Ma mai verific in gura sa nu mi se infecteze 'pirsul ala atat de cool' pe care l-am dat Sambata dimineata la plictiseala,apoi deschid messul.Sau nu.Uneori visez la acea revedere.Poate ne vom revedea,sau nu.Oricum ar fi,conteaza,si doar pentru chestia asta,la cum ma cunosc,stiu ca o sa ma dau peste cap la vremea ce va veni,doar ca sa imi implinesc acest vis.Apoi constientizez ca visam la o persoana inexistenta.La acel tip pe care sper sa-l gasesc."Ce labareala"!Cam asta imi zic in fiecare dimineata,doar ca nu imi intra odata mintile in cap.E o noua zi.Nu trebuie sa ma gandesc la ce ma framanta!

Nota.

Aici voi scrie doar chestiile mai poetice asa,mai profunde,si mai cu sentiment.

Nu tin cont de ce credeti.